Comunicatul de presă:
Despre autori, în câteva cuvinte: Sorin Tănase a urmat diferite cursuri de specializare susținute de cunoscutul fotograf Mihai Moiceanu și a avut numeroase expoziții personale și de grup printre care amintim participarea la Salonul Fotografului Român, ediția a II-a (2016), și expoziția sa de debut Incognito (2013). Ovidiu Ştefeligă a participat, printre altele, la expoziția de grup “România-2014” de la Palatul Parlamentului București şi la expoziţia “La pas, prin Ţara Fagilor” a Asociaţiei Fotografice “Pietrele Doamnei” din Câmpulung Moldovenesc. Este membru al Asociației Fotografice “Bucovina FOTOgenică” din Câmpulung Moldovenesc.
Cei doi fotografi, prieteni și parteneri de călătorie, au hotărât să acopere vizual traseul Descălecatului, urmând drumul voievodului Dragoș, din Maramureșul istoric, până în zona în care, conform legendei, acesta a răpus bourul (în Bucovina românească, la Valea Bou(ru)lui, actualmente Paltinu).
Repartizarea spațiului expozițional s-a făcut egal, câte douăzeci de lucrări / autor, centrul de greutate al expoziției fiind reprezentat de imaginea de iarnă a Pasului Prislop, granița simbolică dintre Maramureș și Bucovina (cea geografică, reală, fiind ceva mai jos, la Piatra Ţibăului – Cârlibaba). Sorin Tănase îşi începe periplul fotografic undeva, în Maramureșul istoric, cu o imagine de vară, aproape imposibil de localizat în timp, cu un cer de iulie, aproape pictural. Urmează un contrast lumină-umbră cu turma de oi (aproape un leit-motiv al Maramureşului). A treia imagine, cu același subiect, continuă povestea din Ţara lui Dragoş. Aceeaşi turmă de oi apare şi în următorul cadru, de această dată contrastul fiind dat de culmile înzăpezite ale Munţilor Rodnei, ca piatră de încercare în traseul istoriei. Urmează un peisaj de toamnă la Ieud, cu celebra biserică din lemn. Doar siluetele abia ghicite ale stâlpilor de electricitate şi firele întinse între aceştia ne permit poziţionarea imaginii în epoca modernă. Imaginea următoare surprinde un moment de dinaintea furtunii, cu un cer albastru-mânios, cu un plan apropiat de un verde crud, cu o lumină aproape nefirească mângâind mica bisericuţă din deal. Continuăm cu un cadru clasic, o locuință tradițională maramureșeană, văruită “standard”, imortalizată la vremea păpădiilor, cu o lumină de primăvară filtrată prin crengile copacilor. Prezenţa caprei aduce un ton familiar imaginii. A doua treime maramureşeană începe cu o “clasică”. E aproape un clișeu maramureșean: biserica din lemn, cimitirul, gardul împletit, completate cu contrastul plăcut între cerul de final de primăvară şi verdele crud. Sorin Tănase ne conduce prin gospodăria tradițională, apoi pe la marginea unei furtuni, lângă un lan de rapiţă. Contrastul între plumburiul norilor şi căldura galbenă a lanului este aproape ireal. Urmează trei imagini “La case mici” (titlu consacrat în lumea fotografică românească, avându-i ca mentori pe cei doi Mihai: Grigorescu, din Baia Mare, fin cunoscător al tărâmului maramureșean şi Moiceanu, din Braşov, veteran al turelor documentare ghidate). Ultimele cadre ale fotografului dornean schimbă anotimpul şi se apropie de zona lacului Firiza, atât de frumos surprins după prima zăpadă.
Ovidiu Ştefeligă începe seria poveştilor fotografice cu Pasul Prislop la răsărit, cu o lumină roşie ireală peste Pietrosul Rodnei. Continuăm coborârea către Bucovina, cu prima lumină a răsăritului peste vârful Gărgălău din Munţii Rodnei, sub un cer vălurit. A treia poveste e spusă la intrare în Cârlibaba, pe malul Bistriţei Aurii, cu arinii încărcaţi de promoroacă. Urmează o altă “casă mică”, de această dată cu arhitectură şi colorit bucovinene, sub omăt proaspăt. Înaintând tot mai adânc în Bucovina, ajungem la Cotul Dragonului de sub Fărăoane – Suhard, la stâna tradiţională, cu nelipsita cruce din lemn, protectoate a păstorilor, câinilor şi turmelor. Aflăm apoi cum arată prima zăpadă în Obcina Mestecănişului, ceţurile de toamnă la Valea Putnei, o zăpadă parcă “de altădată” la Sadova. Ca să evite eterna dispută, legată de traseul voievodului (unii istorici susţinând că acesta a urmat cursul apei Moldovei, spre Câmpulungul Moldovenesc şi mai la vale, alţii, argumentând cu toponimul Valea Bourului, fiind siguri că a trecut Obcina Feredeului spre Vatra Moldoviţei), fotograful a acoperit întreaga zonă: cu prima brumă groasă la Câmpulung Moldovenesc, apoi cu o claie de fân îngropată în promoroacă pe Obcina Feredeului, ceţurile primăverii peste Trei Movile – Sadova, portativele iernii bucovinene şi un răsărit ireal la ulmul din Măgura Runcului. În continuare, mergând pe ideea că nu putem vorbi despre Bucovina de sus fără să povestim despre Rarău, fotograful câmpulungean ne spune povestea Popilor Rarăului înecaţi în ceţuri, a Pietrelor Doamnei înainte de răsărit, ţâşnind din negură şi a Lunii, parcă puse cu mâna pe vârful Pietrei Mari. Ne apropiem de final cu două imagini clasice: verdele de Bucovina, la început de iunie şi toamna ceţoasă, la răsătir, în Obcini. Ultimele două cadre ale expoziţiei surprind acelaşi peisaj din Obcina Feredeului: aceiaşi trei mălini, în acelaşi punct de staţie, fotografiaţi în condiţii identice, la 180 de zile distanţă: în apogeul înfloririi (undeva pe la 10 mai) şi şase luni mai târziu, în plină iarnă bucovineană.
Imaginile expoziției:
SORIN TĂNASE:
OVIDIU ȘTEFELIGĂ